Imi petrec viata renuntand la tot ceea ce incep.

Surprise! Can you believe I’m back?! Yeah, me neither.
Lasand la o parte alte introduceri care nu-si au rostul, sa trec la subiectul care ma framanta.

E clar ca n-am toate tiglele pe casa. Dar oare daca sunt constienta de asta, atunci e mai putin grav? Nici macar nu sunt sigura daca ar trebui sa dezvolt acest subiect – sa-i zicem delicat – aici, pe blog, dar de cand convietuiesc cu mine si numai cu mine cam multe ore pe zi, simt nevoia sa imi impartasesc framantarile interioare. In felul asta, evit sa vorbesc singura prin casa si vorbesc singura in scris, asa macar nu ma aude nimeni. Destul de logic, nu? Nu ca n-as vorbi singura in capul meu destul, dar abia atunci cand iti vezi gandurile asternute pe hartie (ecranul laptopului), iti dai seama cat de patetic esti. Intrebarea e: de ce as vrea sa ma fac patetica singura si sa mai spun si altora despre asta? Poate pentru ca o merit din plin. Toata lumea ar trebui sa aiba parte de niste „tough love” din cand in cand, chiar si venind din partea propriei persoane.
Revenind la tiglele mele lipsa, mi se pare ca se inmultesc pe zi ce trece, ceea ce bineinteles e destul de ironic. Avand in vedere ca am descoperit lipsa lor, ar trebui sa incerc sa le inlocuiesc ori sa le recuperez pe cele pierdute in vreun fel sau altul, dar mi se pare imposibil. Ori nu-mi dau silinta destul, ori odata ce le-ai pierdut, duse sunt. Lucru foarte trist de constatat, de altfel.

Se presupune ca odata cu inaintarea in varsta, omul devine mai intelept, mai echilibrat si nu mai tembel. Se mai zice, de asemenea, ca inveti din experiente. Umm, nu si eu, aparent. Eu ma ard o data, de doua ori, la nesfarsit si culmea, perfect constienta de asta. Ceea ce, dupa parerea mea e chiar mai rau.
Nu degeaba „ignorance is bliss”. Cand esti prost/nebun si nu o stii, pentru tine e ca si cum ai fi perfect normal. Adevaratul chin incepe atunci cand esti perfect constient de nebunia, respectiv prostia ta. Apogeul e cand perseverezi in cele doua, iar declinul e…nu, declinul nu cred ca exista in situatia de fata. Perseverezi ca un om perseverent ce esti si o continui toata viata cu aceeasi perseverenta ca la inceput. 
Destul. 

P.S. De cand n-am mai scris, respectiv de pe 21 iunie 2011, wordpress a facut ceva schimbari. Credeam ca nici nu mai reusesc sa postez. Imaginati-va ce spaima uriasa m-a cuprins, dupa ce m-am autointitulat patetica.

~Paty~

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

‘Poveste fara cap si fara coada…’ aka ‘Unde nu-i cap, vai de picioare!’

Ceea ce se voia a fi o zi placuta s-a transformat intr-un cosmar.

Ma indreptam spre Iasi pentru a sustine proba de Speaking pentru examenul CAE (bineinteles ca partea placuta nu era asta, ci sentimentul de usurare care urma sa se instaleze incet, dar sigur, dupa sustinerea examenului).Mai aveam un pas si puteam sa ma simt libera din nou.Si exact asa ma si simteam imediat cum am iesit din sala.

Asteptam in statie sa vina un autobuz.Am cumparat biletul, am pus portofelul in geanta, nestiind ce avea sa urmeze.Am vorbit la telefon, pe care ulterior l-am bagat in buzunar.Dupa vreo 10 minute a venit si autobuzul.Am urcat, iar pe scari am simtit cum cineva se impinge neobisnuit de tare in mine.Autobuzul era full, deci am pus asta pe seama aglomeratiei.Abia dupa ce am compostat biletul, mi-am dat seama ca de fapt individul respectiv nu se afla in autobuz, asa cum ar fi fost normal.Am dus instinctiv mana la buzunar iar telefonul, bineinteles, nu se mai afla acolo.Am coborat  la prima statie, am facut jogging pana la statia de unde plecasem, am sunat la politie (nu ca m-as fi asteptat sa faca ceva, dar incercarea moarte n-are, cum se zice), iar de acolo am fost trimisa sa fac sesizare la dracu-n praznic.

Pe drum, cand credeam ca nu puteam sa patesc ceva mai rau de atat, am observat ca nici portofelul nu-l mai aveam.Portofel care era in geanta, in partea opusa telefonului.Individ experimentat in asa ceva, cu siguranta, mi-am zis…

Ajunsa la politie, minunata institutie a tarii noastre, evident ca nu mai era mult pana sa fiu luata in ras.Cu toate astea, am inghitit in sec, mi-am suprimat iritarea si am fost redirectionata la ‘colega de la etajul doi’ care s-a dovedit a fi de fapt colegul.Un coleg la fel de binevoitor as putea spune, asta pana in momentul in care si-a dat seama ca tatal uneia dintre persoanele cu care eram acolo avea o functie destul de importanta in cadrul aceleasi minunate institutii care este Politia romana.Brusc, domnul politist a devenit considerabil mai amabil si mai interesat.Am scris vreo 2 declaratii, una mai pe scurt, una mai detaliata, acelasi cacat inutil.Am explicat cum si ce s-a intamplat de n ori la n persoane.Mi-a aratat o groaza de negriciosi ‘de meserie’, dar bineinteles ca nestiind cum arata respectivul a fost in zadar.

Din lucrurile pe care le-am relatat eu acolo, nu stiu cum a ajuns el la concluzia ca faptasul se poate sa fi fost un anume Romeo nu-mai-stiu-cum.Bai Romeo, tu in loc sa o cauti pe Julieta te tii de magarii de astea?!

P.S. Asta da impuls pentru a reincepe sa scriu pe blog!

~Paty~

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

You murder my heart!

Geniala melodie!O ador!O ascult pe repeat de vreo cateva ore.I’m obsessed with this song❤!

Prea multe semne de exclamare! :)))

P.S. Michael Bolton arata bestial, avand in vedere varsta pe care o are.Ii da cineva 58 de ani?Nu prea cred.As putea spune ca e chiar sexi.😀

~Paty~

 

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Depinde de tine

Dia

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Campania Quickmobile no.2

Cei de la Quickmobile au din nou un concurs atragator.Si da, cu toate ca data trecuta nu am avut noroc, mi-am zis sa incerc si de data asta.Poate va fi o ‘campanie Quickmobile’ cu noroc pentru mine.Data trecuta trebuia sa facem o prezentare a site-ului, acum putem alege orice produs din cele…foarte multe care sunt acolo si sa spunem de ce ne place.

Ei bine, asa cum probabil te astepti, eu aleg un iPhone.Ca e 3, ca e 4, nu mai conteaza.Bineinteles ca ideal ar fi sa fie cel mai cel, dar noh.Asta e, slabiciunea mea si totodata un moft pe care inca nu-mi permit sa-l satisfac.De ce imi place?Ce e atat de special la el?Nici eu nu stiu exact.Momentan am un telefon care are destule functii pentru cerintele la care il supun, dar totusi nu e un iPhone.Pur si simplu imi place cum arata, ce poate face si asta e.Cand ai pitici pe creier, ai.

Ti-as spune sa participi si tu, dar cu cat participa mai putini, cu atat sunt mai multe sanse de castig pentru mine.Asa ca, nu participa! :))

~Paty~

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Let me fly like a bird in the sky

Dia

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

„Be yourself.Everyone else is already taken.”

Am gasit o postare pe un blog care ar trebui citita de toata lumea.Probabil ca majoritatea dintre noi gandesc la fel, doar ca nu si-au exprimat gandurile in cuvinte.Si daca inca nu gandesc asa, ar trebui sa o faca incepand de acum.Dupa parerea mea, nici ca putea fi spus mai bine de atat:

„In life I think we all have a story to tell. Things are happening to you and not the person next to you for a specific reason. It’s hard at times because well…maybe you’re the only person you know that’s had a specific circumstance or situation fall into your lap and you are like…what the heck…how am I supposed to cope/survive with this? On the flip side, things might be way better than you ever imagined or dreamed. Or what if your life becomes a story that you weren’t planning on telling? I think we all have a story to tell.

But, I think a trap that a lot of people fall into (I wish I could exclude myself but nope, I am definitely including myself)…is when you try and tell someone else’s story. You know, when your story isn’t working out so well and you see a friend get that nice job promotion or your best friend found that perfect 10 of a man and is now living the fairytale “happily ever after” cliche…you can start to envy these people and their stories and want your story to look more like theirs. That’s the trap. Your mind starts wandering and wondering, and then bam….you’re thinking…I should start to be more like them right? That person went to that college so maybe I should too…or that person loves this certain kind of music so I should too…or that person wears short skirts…maybe I should wear short skirts. Ok, that last example was horrible..but you get what I mean. Just because you look at someone’s life and think…man, they must have it all together…doesn’t mean that you should try and become mini-versions of them & get mixed up trying to copy their story.

Don’t get me wrong…I am all about having people in your life that help guide & shape you. But they key is that they shape YOU….that you aren’t becoming other versions of their stories, but that they are helping shape YOUR story. I think God made you & made you on purpose. Because seriously, you are the only person on the planet with YOUR story. With your fingerprints. With your heart. With your life. You have a story to tell. You might not know it yet….or you might be avoiding your true story but you’ve got one. Your story in unique. Why would you want to be a copy of someone else’s story…I mean…it’s their story…they’ve got it covered. Be you. Do your own thing. Your story can change people. Your story is great. Your story can help people. Don’t be afraid to live YOUR story.

Ok, I’ve typed the word “story” so much it was wigging me out…I literally just went and checked that I was spelling it right…you know…you’ve written a word so many times that it all of a sudden looks foreign to you…yup…that’s my cue to wrap it up.

Love yourself and your story. You never know who needs to hear it.” – via Kate Rapier

~Paty~

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...