Azi, maine, poimaine… Stop!

6 dimineata. “I love your skin oh so white, I love your touch cold as ice”. Alarma  suna incontinuu, iar eu tot dau “amanare”, dar intr-un final, dupa vreo 20 de minute ma ridic si eu din pat, cu acelasi „chef ” de a merge la scoala, de a ingheta in statie, de a astepta autobuzele, de a sta in picioare si cu ghiozdanul in mana, incercand sa-mi fac loc.
Aceleasi fete plictisite si lipsite de viata pe care le vad zilnic, aceleasi persoane stresate si incruntate. Stam si ne uitam unii la alti. Nimeni nu scoate un sunet. Unii schiteaza zambete pe chipurile lor, altii nici macar atat.
Da, cam asta se intampla pana ajung eu la scoala.
 7:30. Ajung la scoala (inghetata, desigur), dar bineinteles, cum se intampla in cazul fiecarui elev (cred), colegii imi fac viata mai buna. Muuult mai buna. Ei ma ajuta sa trec peste 2-urile de la istorie, sa scap de stresul provocat de profesori si sa ma simt mult mai bine! Stau 7 ore la scoala, dupa care ma intorc iar in statie, iar inghet, iar stau inghesuita in autobuz si ma rog sa ajung cat mai repede acasa.

Deja m-am saturat de rutina, si a trecut doar o luna de cand am inceput scoala! Noroc cu evenimentele de zilele trecute (ne-am “botezat” bobocii) si cu cele care urmeaza (balul bobocilor)!

 

Dia

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s