De la o extrema, la alta

Era iarna…

Ea statea, il astepta si era optimista. El a aparut si i-a zambit.  Lumea din jur le parea invizibila, ei traiau intrun vid infinit din care cu greu puteai iesi. In acest vid aveai parte de deceptii, minciuni, rasete, hohote, lacrimi, durere, zambete, fericire si sperante. Sperante desarte…

Fiind fericita si privindu-l, ea a facut cativa pasi spre el. Lui incepuse sa-i piara zambetul, dar nu se miscase din acel loc, deoarece era mult prea ingandurat. Dandu-si seama ca gandurile lui erau mult prea contradictorii, incepuse sa faca un pas in spate. Acel pas a derutat-o.
El s-a intors cu spatele si a plecat fara sa-i zica nimic…

Zambetul lui era, de fapt, un zambet de “ramai cu bine, draga mea”.

 

Dya

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s