Imi petrec viata renuntand la tot ceea ce incep.

Surprise! Can you believe I’m back?! Yeah, me neither.
Lasand la o parte alte introduceri care nu-si au rostul, sa trec la subiectul care ma framanta.

E clar ca n-am toate tiglele pe casa. Dar oare daca sunt constienta de asta, atunci e mai putin grav? Nici macar nu sunt sigura daca ar trebui sa dezvolt acest subiect – sa-i zicem delicat – aici, pe blog, dar de cand convietuiesc cu mine si numai cu mine cam multe ore pe zi, simt nevoia sa imi impartasesc framantarile interioare. In felul asta, evit sa vorbesc singura prin casa si vorbesc singura in scris, asa macar nu ma aude nimeni. Destul de logic, nu? Nu ca n-as vorbi singura in capul meu destul, dar abia atunci cand iti vezi gandurile asternute pe hartie (ecranul laptopului), iti dai seama cat de patetic esti. Intrebarea e: de ce as vrea sa ma fac patetica singura si sa mai spun si altora despre asta? Poate pentru ca o merit din plin. Toata lumea ar trebui sa aiba parte de niste „tough love” din cand in cand, chiar si venind din partea propriei persoane.
Revenind la tiglele mele lipsa, mi se pare ca se inmultesc pe zi ce trece, ceea ce bineinteles e destul de ironic. Avand in vedere ca am descoperit lipsa lor, ar trebui sa incerc sa le inlocuiesc ori sa le recuperez pe cele pierdute in vreun fel sau altul, dar mi se pare imposibil. Ori nu-mi dau silinta destul, ori odata ce le-ai pierdut, duse sunt. Lucru foarte trist de constatat, de altfel.

Se presupune ca odata cu inaintarea in varsta, omul devine mai intelept, mai echilibrat si nu mai tembel. Se mai zice, de asemenea, ca inveti din experiente. Umm, nu si eu, aparent. Eu ma ard o data, de doua ori, la nesfarsit si culmea, perfect constienta de asta. Ceea ce, dupa parerea mea e chiar mai rau.
Nu degeaba „ignorance is bliss”. Cand esti prost/nebun si nu o stii, pentru tine e ca si cum ai fi perfect normal. Adevaratul chin incepe atunci cand esti perfect constient de nebunia, respectiv prostia ta. Apogeul e cand perseverezi in cele doua, iar declinul e…nu, declinul nu cred ca exista in situatia de fata. Perseverezi ca un om perseverent ce esti si o continui toata viata cu aceeasi perseverenta ca la inceput. 
Destul. 

P.S. De cand n-am mai scris, respectiv de pe 21 iunie 2011, wordpress a facut ceva schimbari. Credeam ca nici nu mai reusesc sa postez. Imaginati-va ce spaima uriasa m-a cuprins, dupa ce m-am autointitulat patetica.

~Paty~

Lasă un comentariu

Filed under De toate pentru toti...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s